Student underground - continuare
Patru
Daca mintoaurul labirintului organizatoric (asupra caruia voi reveni) este secretara, apai cand este vorba de stiinta, asistentul este miezu'. El este prietenul tau cel mai bun iar relatia cu el trebuie sa fie excelenta. Si asta din mai multe motive.
In primul rand, reusesti sa intri in contact cu profesorul in foarte putine circumstante. Si toate dintre ele formale. Vorbim despre curs, pe care, marea parte, il tin sub forma unui monolog. Putini sunt cei care tin cursuri interactive, iar dintre acestia, si mai putin tin acele cursuri nu de forma, ci chiar in scopul de a cunoaste studentii. Vorbim apoi despre examen, unde tu, ca student, esti ud la fund si stresat si speri sa faci cat mai bine iar profesorul este calaul/dumnezeul care iti hotaraste soarta. Esti imbracat dupa eticheta, vorbesti dupa eticheta si vrei sa impresionezi. O alta situatia este cea in care profesorul face activitati extra-scolare, dar, hai sa fim seriosi, cati is aia care chiar fac asa ceva?
Asistentul are una sau doua grupe cu care lucreaza, ceea ce inseamna 12-25 de studenti. Intr-un semestru reuseste sa cunoasca pe fiecare in parte. Mai mult, LP-urile schiteaza un cadru semi-formal, in care vii in blugi sau in fusta sau in camasa, cum ti-o tunat in ziua aia. Asistentii, in mare parte, sunt tineri, mare parte inca rezidenti si deci, cu un minim de efort de memorie, isi amintesc si inteleg ce inseamna viata de student. Intr-un semestru ei pot sa-i spuna profului daca ai invatat sau daca pur si simplu nu ti-ai dat interesul si asta fara sa dea lucrari, doar din ce s-a intamplat la lp. Pentru ca nu e un monolog. El explica iar tu pui intrebari, tu comentezi, tu razi cu el. Un asistent, cred, te poate evalua la adevarata valoare.
In al doilea rand. Exista omul care face regulile la disciplina si exista omul care le indoaie. Ghiciti care-i care. Daca un asistent va avea un sef nasol, fiti sigur ca va gasi cai sa-l ocoleasca. Va gasi cai sa-si scoata studentii, sa le motiveze absente, sa-i ajute la examen...Am vazut discipline unde e armonie profesor-asistenti si am vazut discipline unde golul intre profesor si asistenti e atat de profund incat e ilar. Deci, in general, daca e o problema, asistentul, daca te intelege si are o relatie ok cu tine, va incerca s-o rezolve. Si de multe ori reuseste.
In al treilea rand. Pur si simplu nu poti iesi la bere cu proful. Bine, nici cu o parte din asistenti nu poti, dar oricum ai mai mult succes. Si este atat-de-foarte-tare sa iesi la bere, o grupa sau doua, cu asistentii...
Iar ca o nota personala. Am intalnit asistenti absolut...magici. Oameni din aia dedicati, pasionati, oameni cu o asemenea pasiune ca fata de restul de treburi "lumesti" erau paraleli, aerieni, oameni care cand explicau iti puneau in zambet pe fata, oameni fata de care daca nu stiam nu ma duceam pur si simplu la lp pentru ca-mi era rusine, oameni care iti explicau de saptezecidemii de ori, pana intelegeai, oameni care stateau peste program ca sa explice studentilor...
1 comment:
adina revine..
povestea despre asistentii de aici e cam asa: ei sunt un fel de sfantul Petru, pentru ca ei au cheile de la toate laboratoarele, de la toate salile, de la toate dulapurile.
ei mai au ceva special in afara de chei: au numarul de telefon mobil al profului salvat in memoria propriilor telefoane..
si al treilea lucru pe care il au, de mare pret, este DREPTATEA. ei au INTOTDEAUNA DREPTATE, mostenind aceasta insusire divina de la mai-marele lor, care este de-doua-ori-mai-marele nostru.
dreptatea lor este limitata, adica se termina atunci cand incepe sa aiba dreptate proful. si nu stim exact ce se intampla, dar proiectul pentru care am fost indelung si amanuntit sfatuiti si corectati de catre asistenti, brusc devine GRESIT, neadecvat, cu "lipsuri", incoerent, "nepotrivit pe ici pe colo". cand apare proful dreptatea asistentilor dispare. apare cea a profului, care e diferita fata de cea a asistentilor.
ce fac asistentii atunci cand isi pierd dreptatea? trag cu dintii sa nu-si piarda si credibilitatea: dau vina PE NOI pentru orice amanunt cu care nu e de acord proful, cu orice detaliu nelalocul lui (pe care asistentul l-a vazut si ras-vazut, dar l-a ignorat, sau - mai rau - a fost de acord cu studentul).
asta se cheama in limbaj poporal ASISTENTUL DE CACAT, care flutura steagul rosu pana cand profu scoate din buzunar batista albastra, moment la care asistentul ne plaseaza fostul steag noua prefacandu-se ca noi (studentii) l-am inventat, si scoate din cur sau de dupa ureche o batista albastra identica cu cea a profului.
evident, asta se poate intampla deoarece arhitectura e un maglavais subiectiv. apar momente in care imi doresc sa fi fost colega cu tine, sa nu fie dubii despre "unde-i inima la om?" asa cum se isca despre proiectele noastre meravilioase de la facultate.
ptiu.
am intalnit si asistenti cu simtul onestitatii ceva mai dezvoltat. dar prea putini. in cinci ani doar doi oameni. this should speak for itself...
(astept in continuare povesti de la scoala, pe care sa le pot compara cu ce se vede p'aici pe la mine, sa putem incopi o dubla poveste despre mediul didactic)...
pupici
+
sa ne fie sesiunea usoara!
Post a Comment