-Interludiu-

In noaptea aceasta, la ora 01:26 (cu aproximatie), Ioana invata la anatomie. Se chinuia sa deseneze un nerv. Deci calculatorul era pornit, cu muzica duduind, acoperind zgomotele tipice de cartier - caini urland, fete strigand, alte muzici de petreceri de sambata. Lustra din camera era pornita si, ca sa stea Ioana treaza, isi pornise si lampa de birou. Si cat Ioana asculta Yael Naim cu New Soul -stiti, pesa aia cu tipa care arunca intr-un lac un pestisor auriu dandu-si seama ca face toate greselile posibile intr-o viata noua- si incerca sa plaseze un ram al nervului oftalmic langa un muschi...a cazut curentul. Muzica data la maxim a murit . Lumina, de la cele trei becuri, insumand vreo 200 de wati, a murit. Lumina de la alte blocuri a murit. Luminatul stradal a murit si el. Si, coincidental, si cainii amutisera exact in acel moment. Creierul Ioanei a trecut de la o stare de bombardare informationala pe calea tuturor simturilor la nimic in decurs de o secunda. Si deci creierul Ioanei a stat inca vreo doua secunde uimit de vidul energetic, intrebandu-se "ce naiba?!". Un fel de "what-the-fuck" abstract.

Ma gandesc acum ca probabil asa e moartea. Un fel de stingere de lumina, zgomot, miros, pipait. O deconectare intr-o secunda. Si, cum eu lucram, iar ai mei dormeau, cum era masina care a trecut pe strada in bezna aceea totala, moartea prinde pe fiecare in alta ipostaza, dar probabil ca se simte la fel. Un vid informational pentru creier.

Deci da, a cazut curentul in oras. Am vorbit cu alti oameni si, aparent, in toata bezna aia de cateva minute, totusi lumina ceva...nocturna de pe terenul de fotbal.