Prostitutia se vinde en-gros. Doamne sfinte, cum naiba am ajuns aici?

Mai multi oameni destepti au concluzionat ca definitia prostitutiei trebuie sa se focuseze nu pe numarul de barbati cu care o femeie se culca, ci mai ales pe natura relatiei cu ei - "the sale of the sweet name of love". Juristii romani spuneau ca plata nu are nici o legatura cu prostitutia, ci faptul ca in relatia prostituata-barbat nu mai exista nici o legatura spirituala. Este o femeie care se ofera oricarui barbat. Banii sunt doar o consecinta.

Mergand mai departe pe acest rationament si tragand de el un pic...
Ma uit din ce in ce mai speriata la cum se ofera femeile gratis pe sticla. Se pare ca de vreo cinci-sapte ani, daca nu apari si canti in chilotei, muzica nu ti se vinde. Daca nu simulezi ca faci sex intr-un videoclip, daca nu ai machiaj extravagant, chestii sclipitoare pe tine, bikini si buci care salta in ritmurile piesei nu vinzi. Si e din ce in ce mai rau. Madonna apare la 40 de ani in bikini. Pussycat Dolls apar in haine care is mai mult niste cureluse woz decat bluze/fuste. Girls Aloud dau de inteles ca urmeaza sa fac sex cu o intreaga camera de barbati in ultimul lor videoclip.

De fapt, lucrul care m-o convins sa scriu o fost recenta campanie anti-fumat. Nu-s multe lucruri care ma lasa fara cuvinte, dar promisiunea indirecta a sexului cu Mihaela Radulescu daca te lasi te fumat este unul din ele. Cand am vazut afisul, in primele trei secunde am fost capabila sa emit doar o grimasa de oripilare si dezgust. Candid, ea intreaba "Fumatul e singura ta placere"? Wow. Da. Cum NU e asta prostitutie?
Adevarul e ca o Mihaela goala sigur va convinge armatele de barbati fumatori ca trebuie sa fugi de impotenta. Nu te lasi de fumat ca sa nu faci cancer, ca sa nu mori, ci ca ai posibilitatea sa faci sex (posibil cu Mihaela, asa cum s-a gandid si autorul trucajului pozei). Ca doar fumatorii nu au acces la aceasta placere unica si irepetabila a vietii. Iar femeile...o, dar noi, fumatoarele, niciodata nu vom fi ca Mihaela, niciodata nu vom atrage ca ea, niciodata nu vom avea sclipirea ei, magia ei.
Problema e ca producatorii de reclame romani sunt imbecili (in umila mea opinie). Ei stiu ca sexul vinde, ca sexul se poate folosi...dar anti-fumat?! Au incercat sa impinga limitele si au dat in ridicol, in patetic.

Dar la multi altii le merge. Sexul vinde. Vrem bani. Deci bagam femei dezbracate cat incape. Daca deschid MTV-ul ma simt ca o rata pregatita sa devina foie gras. Stiti cum se face, este un nene care tine rata imobila si o infunda cu mancare pana ce ii cedeaza ficatul, rezultand pate din ficat cirotic, adica pate de foie gras. Ei. Daca stau mai mult de juma de ora, imi simt creierii cirotici, deja vreau sa ies cu un sac pe mine din casa, ca sa simt ca imping balanta in ailalta parte.

Pe mine ma ingrijoreaza cum am ajuns aici. In ciuda faptului ca prostitutia a fost legalizata de multe ori in istorie, curvele (nu alea de lux, nu hetaera, cum le ziceau grecii), alea care stau sub felinar, mereu au fost femei sarace, fara educatie, fara directie, fara viitor si mereu au fost privite cel putin critic de catre societate.
Si apoi lumea s-a inmultit iar americanii si-au dat seama ca trebuie sa indobitoceasca natiunea. Si a inceput cu jocuri ca roata norocului, cu filme de actiune cu Van Damme in care eroul mereu salveaza ziua, cu muzica din ce in ce mai superficiala, cu Keep It Simple and Stupid...cu o mass-medie care trebuia sa satisfaca nevoile creierului primitiv - reclame pentru mancare ieftina si cat mai chimica, filme de dragoste in care mereu iti gasesti perechea, videoclipuri, poze de revista in care femeile arata perfect, pielea luceste, fata le e fina, fara cute, fara greseli. Aceste lucruri s-au amplificat, au crescut in proportii, lumea devenea din ce in ce mai neatenta la ce se intampla de fapt prin jur, lumea devenea o populatie de zombi care lucrau de la 9 la 5, facea cumparaturi industriale de la Wall Mart si de abia astepta sa ajunga acasa ca sa vada inca un happy-end complet inaccesibil in universul lor mizer si banal. Deci mergea. Deci au impins, au impins timp de multi multi ani...pana cand s-a ajuns sa poti sa te masturbezi linistit la MTV, fara sa mai platesti pentru un film porno.

Bun. Deci barbatii spera, ca Mircea Badea, la sex cu Ana Lesko iar femeile poarta curele in jurul taliei pe care se chinuie sa le treaca drept fuste. In ritmul asta prostitutia "traditionala" va dispare ca meserie. Pentru ca, nu-i asa, mai este numai un pas.

Student underground - continuare

Patru

Daca mintoaurul labirintului organizatoric (asupra caruia voi reveni) este secretara, apai cand este vorba de stiinta, asistentul este miezu'. El este prietenul tau cel mai bun iar relatia cu el trebuie sa fie excelenta. Si asta din mai multe motive.

In primul rand, reusesti sa intri in contact cu profesorul in foarte putine circumstante. Si toate dintre ele formale. Vorbim despre curs, pe care, marea parte, il tin sub forma unui monolog. Putini sunt cei care tin cursuri interactive, iar dintre acestia, si mai putin tin acele cursuri nu de forma, ci chiar in scopul de a cunoaste studentii. Vorbim apoi despre examen, unde tu, ca student, esti ud la fund si stresat si speri sa faci cat mai bine iar profesorul este calaul/dumnezeul care iti hotaraste soarta. Esti imbracat dupa eticheta, vorbesti dupa eticheta si vrei sa impresionezi. O alta situatia este cea in care profesorul face activitati extra-scolare, dar, hai sa fim seriosi, cati is aia care chiar fac asa ceva?
Asistentul are una sau doua grupe cu care lucreaza, ceea ce inseamna 12-25 de studenti. Intr-un semestru reuseste sa cunoasca pe fiecare in parte. Mai mult, LP-urile schiteaza un cadru semi-formal, in care vii in blugi sau in fusta sau in camasa, cum ti-o tunat in ziua aia. Asistentii, in mare parte, sunt tineri, mare parte inca rezidenti si deci, cu un minim de efort de memorie, isi amintesc si inteleg ce inseamna viata de student. Intr-un semestru ei pot sa-i spuna profului daca ai invatat sau daca pur si simplu nu ti-ai dat interesul si asta fara sa dea lucrari, doar din ce s-a intamplat la lp. Pentru ca nu e un monolog. El explica iar tu pui intrebari, tu comentezi, tu razi cu el. Un asistent, cred, te poate evalua la adevarata valoare.

In al doilea rand. Exista omul care face regulile la disciplina si exista omul care le indoaie. Ghiciti care-i care. Daca un asistent va avea un sef nasol, fiti sigur ca va gasi cai sa-l ocoleasca. Va gasi cai sa-si scoata studentii, sa le motiveze absente, sa-i ajute la examen...Am vazut discipline unde e armonie profesor-asistenti si am vazut discipline unde golul intre profesor si asistenti e atat de profund incat e ilar. Deci, in general, daca e o problema, asistentul, daca te intelege si are o relatie ok cu tine, va incerca s-o rezolve. Si de multe ori reuseste.

In al treilea rand. Pur si simplu nu poti iesi la bere cu proful. Bine, nici cu o parte din asistenti nu poti, dar oricum ai mai mult succes. Si este atat-de-foarte-tare sa iesi la bere, o grupa sau doua, cu asistentii...

Iar ca o nota personala. Am intalnit asistenti absolut...magici. Oameni din aia dedicati, pasionati, oameni cu o asemenea pasiune ca fata de restul de treburi "lumesti" erau paraleli, aerieni, oameni care cand explicau iti puneau in zambet pe fata, oameni fata de care daca nu stiam nu ma duceam pur si simplu la lp pentru ca-mi era rusine, oameni care iti explicau de saptezecidemii de ori, pana intelegeai, oameni care stateau peste program ca sa explice studentilor...

-Interludiu-

In noaptea aceasta, la ora 01:26 (cu aproximatie), Ioana invata la anatomie. Se chinuia sa deseneze un nerv. Deci calculatorul era pornit, cu muzica duduind, acoperind zgomotele tipice de cartier - caini urland, fete strigand, alte muzici de petreceri de sambata. Lustra din camera era pornita si, ca sa stea Ioana treaza, isi pornise si lampa de birou. Si cat Ioana asculta Yael Naim cu New Soul -stiti, pesa aia cu tipa care arunca intr-un lac un pestisor auriu dandu-si seama ca face toate greselile posibile intr-o viata noua- si incerca sa plaseze un ram al nervului oftalmic langa un muschi...a cazut curentul. Muzica data la maxim a murit . Lumina, de la cele trei becuri, insumand vreo 200 de wati, a murit. Lumina de la alte blocuri a murit. Luminatul stradal a murit si el. Si, coincidental, si cainii amutisera exact in acel moment. Creierul Ioanei a trecut de la o stare de bombardare informationala pe calea tuturor simturilor la nimic in decurs de o secunda. Si deci creierul Ioanei a stat inca vreo doua secunde uimit de vidul energetic, intrebandu-se "ce naiba?!". Un fel de "what-the-fuck" abstract.

Ma gandesc acum ca probabil asa e moartea. Un fel de stingere de lumina, zgomot, miros, pipait. O deconectare intr-o secunda. Si, cum eu lucram, iar ai mei dormeau, cum era masina care a trecut pe strada in bezna aceea totala, moartea prinde pe fiecare in alta ipostaza, dar probabil ca se simte la fel. Un vid informational pentru creier.

Deci da, a cazut curentul in oras. Am vorbit cu alti oameni si, aparent, in toata bezna aia de cateva minute, totusi lumina ceva...nocturna de pe terenul de fotbal.

Student underground

Unu'
Cand am fost in America, am observat usor uimita cum tipa la care stateam intra pe pagina liceului ei, se autentifica si din pagina personala afla toate informatiile necesare - date de lucrari, materiale puse pe site de catre profesor, articole din ziarul scolii...
Cum romanul e inventiv la un nivel sub-standard-"occidental", a apelat la yahoo groups. Nu stiu cum e la alte facultati, dar la noi in serie, yahoo group-ul ruleaza fin. Este pocalul atot-cunoasterii organizatorice. Materiale de curs, date si subiecte de examen, decontare de bilete, modificari in orar...Este infinit mai greu sa-ti amintesti sa te uiti pe un afisier cand intri sau iesi de la un seminar/laborator, in conditiile in care cand vii la seminar incerci sa nu intarzii la tigara si barfa aferenta din fata cladirii iar cand iesi ai in cap doar faptul ca ai scapat si ca poti sa-ti continui viata linistit. Iar acasa, cand in sfarsit sfantul harniciei te bate pe umar, intri frumos pe internet si te uiti, intre doua download-uri, la ce naiba tre sa faci pentru nush ce materie.

Doi
Cu acele cursuri care nu exista pe internet ai doua posibilitati. Poti sa citesti o carte din bibliografie iar, daca profesorul cere numai si numai cursurile sale, sa iei cursurile de la providentialul coleg. Mereu exista acel coleg care merge la toate cursurile si de la care toata lumea ia. Colegul acela al carui caiet este ras-tras la xerox. Colegul ala care ar merita bani de cate ori si-a riscat caietul prin maini straine. Colegul ala care scrie fraze intregi si nu numai un cod de prescurtari stiute numai de el (cum scriu eu). Colegul ala care are un scris inteligibil, care iese bine pe tus. Colegul providential.

Trei
Scoala te formeaza ca om. Iar daca scoala primara te invata cum sa te joci ratele si vanatorii, daca gimnaziul te invata cum e sa te trezesti dimineata iar liceul cum e sa bei si sa-ti gestionezi pilozitatea, facultatea te invata cum sa tratezi cu oamenii. Pentru ca inainte de orice examen, pe langa cititul din carti, trebuie sa te informezi "ce se cere". Nu pe hartie. Pe hartie o sa spuna ca trebuie sa nu ai absente, sa ai un referat, sa treci un partial sau mai stiu eu ce. Nu, nu. Vorbesti cu studenti din ani mai mari sau cu asistentul si intrebi ce se cere. Profesoara X uraste fetele blonde, profesorul Y pune note mai mari la fete, profesoara Z vrea ca fetele sa fie dichisite, cu unghiile facute, cu fusta si machiaj iar baietii in costum, cu cravata si dunga la pantaloni. Profesorul X iti poate pune nota dupa o discutie despre fotbal, profesoara X adora subiectul acela din materie etc.
Mai mult decat stiinta, conteaza ce vrea respectivul de la tine. Cum e examenul. Pe ce subiecte se pune accent. Politica, prezentarea. Putine sunt materiile unde poti fi tu, cel "by default". De la achizitionarea de expresii pur profesioniste pana la cererile specifice si, de multe ori, sarite de pe fix, ale fiecarui profesor care doreste neaparat sa se joace cu neuronii tai, pentru fiecare examen trebuie sa lucrezi un pic la optiunile caroseriei.
Si se ajunge intr-un final in situatia in care materia, in capul studentului, are doua parti. O parte cu lucruri pe care trebuie sa le tii minte pe viitor si o parte cu lucruri pe care trebuie sa le tii minte pentru examen. Am intalnit de ajunse materii pana acum unde ni s-a spus "uite, asta chiar o sa folositi, tineti minte. Dar domnul profesor vrea si asta si asta, care nu se mai folosesc, astea sa le uitati dupa examen."

...tu bi continued...

order in the house! did your parents tell you to clean up your room when you were little? and if so, did you ask why? if you slept in the living room, it would have made sense. but suppose you had a personal room. your one and only room, with a "keep out" sign on one side of the door and a random alternative band poster on the other. did they still come in and tell you to clean your room? mine did. mine let me paint, stick posters, drill, repaint my walls...and still told me to clean my room. well, i asked why. and they said the dust was unhealthy. and i said i'll dust. and then they said i should also put my things in order. and i asked why again. and so they said it will look nicer. and i said i think it looks nice this way, with clothes over books over toys over videos over mounds and mounds of unidentified stuff. so they gave up.
it's really such a teenager cliche. the whole clean-your-room business. and as teenagers grow into parents, they repeat the cliche, forgetting how silly it all was. forgetting there are more important things like sorting out clothes. a child should have order in his life. should have order in his thoughts, maybe in his dreams, sometimes in his goals. in my chaos i always find my stuff. and it's not a lie. i really have a system. all us chaos-lovers have. because people through their nature like order. unfortunately, parents and, well, adults in general, like 'nice' much more. because as you grow into a parent you hope your living will be nice and quiet and everything will be in its place. starting with your offspring's room.