Iubire, o floare de mar in par intr-o zi de vara, afara, o ispita strans lipita de un umar si un sold.

Iubire, frumusete apriga dintr-un zambet si un cantec intr-o sclipire ca o licarire in adancimea unui iris pierdut in vis.

Iubire, un dans brownian, an de an repetat, cautat, dansat in fiece locsor, in fiece coltisor, in fiecare firida ce gazduieste, ce daruieste un puls, un raspuns la sarabanda neoprita, nestavilita, pe care planeta pulseaza, imperceptibil vibreaza sub miscarea a un milion de miscari sincron, entitati pe acelasi ton, dansand dansul lumii, dansul cautarii.

Iubire, o dorinta, o fiinta ascunsa intr-un ban aruncat, sperat intr-o fantana, o ruga in fiece luna, o speranta pulsand de viata, aruncata intr-o carte de joc, un tarot, o loterie de suflete si semne, cuneiforme insemne, ce pot fi deslusite de-o singura persoana, cu vana cautarii, cu vrerea descoperirii.

Iubire, fericire extatica, nebunatica, haotica, hipnotica, nevrotica, ce nu are nevoie de imne, nu are nevoie de ode, nu are nevoie de nici un vers, o lectie de mers cu capul in jos pe luna, furtuna de vara ce zguduie fiinta, animata de dorinta, de o fata, de un cuvant, de un gand in intensa impletire, ce pare ca porneste in nemurire, ce provine din visare, ce nu are uitare, un lucru ce pur si simplu exista, in forta, aici, acum si nicicum altcumva.

Iubire, vers de jale, gasit mereu in cale, in meandre coerente, rosii-evidente, vine curgand continuu si line, brazdand, de la suprafata in profund, crestand blande sangerande pe inima.

Iubire, durere profunda, o unda, ce sparge, rupe in parti de bucati puse pe brancarde, franturi aruncate pe rugul ce arde acut si mare, sange stropit in zare, maini intinse pe zale, degete prinse in cuie zvarlite-n cale, stomac intins pe piuneze, sinapse continuu chinuitor de treze, corp sfasiat si aruncat in fata diverselor picioare, lovind fara indurare, scobind cu maini de gheata in propria viata, plesnind pana cand, dintr-un gand atotacaparator ramane un gol peticit de impleticite vineteli, amintiri ale dulcei ameteli, asezate in pastel de schinguire, nemiloasa chinuire, o busire brusca in nimicnicia solida, sordida a desertarii.

Iubire, putere si esenta, ura si congruenta, un val ce se intinde si curge in timp si distanta, fara toleranta, nestavilit, neoprit, o viitura ce angreneaza si dreneaza puterea cea mai intensa...pana l scrum, pana la fum, pana la abundentul ras, pana la sufocantul plans, pana cand lumea nu se va mai invarti, universul va muri si ultima fiinta se va stinge.