Iubire, o floare de mar in par intr-o zi de vara, afara, o ispita strans lipita de un umar si un sold.

Iubire, frumusete apriga dintr-un zambet si un cantec intr-o sclipire ca o licarire in adancimea unui iris pierdut in vis.

Iubire, un dans brownian, an de an repetat, cautat, dansat in fiece locsor, in fiece coltisor, in fiecare firida ce gazduieste, ce daruieste un puls, un raspuns la sarabanda neoprita, nestavilita, pe care planeta pulseaza, imperceptibil vibreaza sub miscarea a un milion de miscari sincron, entitati pe acelasi ton, dansand dansul lumii, dansul cautarii.

Iubire, o dorinta, o fiinta ascunsa intr-un ban aruncat, sperat intr-o fantana, o ruga in fiece luna, o speranta pulsand de viata, aruncata intr-o carte de joc, un tarot, o loterie de suflete si semne, cuneiforme insemne, ce pot fi deslusite de-o singura persoana, cu vana cautarii, cu vrerea descoperirii.

Iubire, fericire extatica, nebunatica, haotica, hipnotica, nevrotica, ce nu are nevoie de imne, nu are nevoie de ode, nu are nevoie de nici un vers, o lectie de mers cu capul in jos pe luna, furtuna de vara ce zguduie fiinta, animata de dorinta, de o fata, de un cuvant, de un gand in intensa impletire, ce pare ca porneste in nemurire, ce provine din visare, ce nu are uitare, un lucru ce pur si simplu exista, in forta, aici, acum si nicicum altcumva.

Iubire, vers de jale, gasit mereu in cale, in meandre coerente, rosii-evidente, vine curgand continuu si line, brazdand, de la suprafata in profund, crestand blande sangerande pe inima.

Iubire, durere profunda, o unda, ce sparge, rupe in parti de bucati puse pe brancarde, franturi aruncate pe rugul ce arde acut si mare, sange stropit in zare, maini intinse pe zale, degete prinse in cuie zvarlite-n cale, stomac intins pe piuneze, sinapse continuu chinuitor de treze, corp sfasiat si aruncat in fata diverselor picioare, lovind fara indurare, scobind cu maini de gheata in propria viata, plesnind pana cand, dintr-un gand atotacaparator ramane un gol peticit de impleticite vineteli, amintiri ale dulcei ameteli, asezate in pastel de schinguire, nemiloasa chinuire, o busire brusca in nimicnicia solida, sordida a desertarii.

Iubire, putere si esenta, ura si congruenta, un val ce se intinde si curge in timp si distanta, fara toleranta, nestavilit, neoprit, o viitura ce angreneaza si dreneaza puterea cea mai intensa...pana l scrum, pana la fum, pana la abundentul ras, pana la sufocantul plans, pana cand lumea nu se va mai invarti, universul va muri si ultima fiinta se va stinge.

Tot am vrut sa scriu. Adica sa ma holbez in ecran si sa ma bucur ca un copil cum apar literele, asa, ca prin minune. Daca nu ma uit la tastatura am senzatia ca apar, puf! din senin. Si simt tastele sub degete si vad literele cum tot apar si scriu doar de dragul de a scrie. Plus ca ma plictisesc.
Adevarul e ca nu am ganduri coerente. Am franturi de imagini si franturi de idei dar nimic inchegat. Ma doar uit in jur si-mi mai apare cate ceva in cap, ceva care nu poate fi inclus inca nicaieri. Iar gandurile importante nu merita sa fie scrise pe blog pentru ca-s gandurile tuturor, adica nu-s speciale si daca nu-s speciala ma spanzur. Scoala, prieteni, vacanta, iubire. Sesiunea care o intrat ca o pedofila in vara, care parca nu se mai termina...Probleme cotidiene. Macar nu mai vorbesc de fluturi.
Dar sa va impartasesc din franturi...cum apare gandu' cum il scriu, o sa fie un haloemis...
- mi-o dat o amica pe hi5 [e bun si asta la ceva] link la One Republic cu Timbaland - Apologize. Nu va speriati, Timbaland, care tot apare peste tot, zice doar "ah-ah" in fundal de doua ori si se linisteste. Dar video-ul e facut...frumos. Adica sa-l cautati. Frumos, frumos, manca-l-ar mama pe regizoru' distapt care l-o scos.
- m-o apelat azi donsoara L. pe mess. Nu zicem nume, suntem cuminti. Si mi-am amintit de ea...cheala, nebuna, rece, cateodata enervanta, frumoasa. Si mi-am amintit cum odata eram la ea acasa si in miez de noapte am iesit...am mers pana la casa prietenului meu de atunci si i-am aruncat cu pietre in geam ca sa se trezeasca...Numai ca am gresit geamul. S-o trezit toata casa lui, diverse apartamente de langa, era sa spargem alt geam...da' el ba. Vroiam sa-i dam caramele.
- in ultimele zile m-am uitat la Andromeda, am invatat, am citit si am stat cu omu' meu. Andromeda-mi place, e sci-fi, are poveste, paralele, personaje faine. Cartea...adorabila. Iti vine s-o manci cu zahar si smantana. Omu'...is prea multe cuvinte de spus. Cum zicea profu' la fiziologie: "Daca ar fi sa vorbim despre rolurile sodiului in corp am sta doua zile non-stop." Cred ca fiecare o trecut prin asta. Nu conteaza cat vorbesti, soptesti, strigi, razi, plangi si zgarai despre ceva tot n-o sa fie de ajuns sa te faci inteles. [De aia o aparut poezia si de aia in filme zice "mai bine sa-ti cant decat sa-ti zic.]
- dupa multa vreme ma simt stabila.
- mi-am luat papuci cu buline si mereu rad cand ma uit in jos la ei. Da, asa, ca o vaca superficiala. Dar nu ma pot abtine.
- imi place noul meu stilou. Acolo sus in poza e el, vedeta in prim plan. Recomand sincer tuturor astora care scriu cu stiloul...firma Online.
- am ras recent puternic de absurditatea teatrului uman. Nici un regizor de film nu poate gandi unele lucruri la care poti fi martor in societate. Comportamentul uman, ah, ce dans fervent si frivol si minunat si bezmetic si distractiv.
- romantismul e a dracului de relativ
- tre' sa-mi refac camera. Un plan pentru cand ma intorc din vacanta, cand o veni si aia. De fapt, stiu cand vine, vine vinerea asta.
- azi o venit un prieten bun pe la mine. Nu mai venise de mult la "traditionalul ceai" si imi era dor. Ma gandeam ca sunt oameni cu care se creaza legaturi care par reale. Ca o sfoara pe care o vezi intre doua entitati. Intr-o anumita lumina, in anumite momente, apare. O vezi, o poti pipai, dispare, dar e acolo.

Cam pe aici ma opresc cu micile stupizenii cotidiene.