O intamplare ciudata cu o pi**a proasta si un fluture

M-am trezit frumos azi dimineata. Era o raza de soare care-mi scalda fata si un lac de transpiratie care-mi scalda corpul infierbantat in sacul de dormit. Pentru ca e sac din ala care tre' sa tina la -nushcategrade si aveam si pantaloni si nu stiu daca ati aflat, e vara afara. M-am holbat la lustra oleaca dezorientata si apoi mi-am dat seama unde ma aflu. M-am ridicat gratios din patul meu somptuos, mi-am repus oasele in ordine, mi-am sters urma de covor de pe fata si mi-am gasit cafeaua lasata de izbeliste azi noapte in bucatarie. Cand eram mica faceam in camera mare din perne de canapea casute in care dormeam. Acum nu a fost cazul, dar tot am campat in casa, mai precis in sufragerie, pe covor, in sacul de dormit. Poate va intrebati de ce. Eu una mi-am pus intrebarea asta azi dimineata.
Adevarul e ca dublu-X-ul ala din mine isi mai face aparitia. Nu mi-e frica de aproape nimic. Merg singura pe strada noaptea, ma cert mai cu oricine daca e nevoie, ma arunc cu capul inainte la provocari si cred sincer in prostia mea ca sunt o femeie independenta si puternica care nu are nevoie de nimic si mai ales de nimeni.

Dupa vreo doua ore de incercari disperate de a adormi, de rotiri pe diverse parti si diverse pagini citite, am simtit ca-mi vine somnul. Tocmai cand inchideam si eu ochii mai bine si mai bine aud un zgomot...Deschid un ochi piezis, aprind lenes lumina...Un fluture imens si negru batea din aripi prin camera. Un fluture doamnelor si domnilor. Nu bondar urias. Nu tantar Anophel. Nu liliac care sa se tranforme in vampir. Un fluture. Un bet fluture ratacit. Ce credeti ca a facut Ioana cea rationala? A tras un racnet, si-a astupat gura ca sa nu-si trezeasca parintii si s-a uitat mesmerizata cum fluturele bate nebuneste din aripi mergand in directia ei. Moment in care Ioana cea brava a zbughit-o din camera. Si-a tras rasuflarea pe hol cateva secunde si apoi a redeschis usa. A cautat fluturele o vreme si apoi l-a observat stand lenes langa lampa din camera, facand o mica plaja la caldura becului. Eroina noastra a facut lucrul cel mai logic in acel punct: a dat un mesaj prietenului, care probabil in sfarsit adormise in patul lui situat in celalalt colt de oras, explicandu-i ce lucru apocaliptic tocmai s-a petrecut. Imi imaginez fata bietului baiat la ora trei dimineata, tehui de cap de somn, trezit de un mesaj de la preaiubita lui in care ii explica cum ea are un fluture in camera care e "urat si mare". Eu m-as fi batut. Dupa ce si-a scot piatra de pe suflet, Ioana s-a gandit putin si a decis cine e regele castelului. Cu nervi si-a luat MP3 playerul, tigarile si fizica si s-a mutat in bucatarie. A negociat cu gandacii de acolo teritoriul impartit, si-a facut o cafea si s-a asezat in pozitia ghiocelul pe scaun sa invete. Dar vai! Cavalerul in armura stralucitoare a aparut. Ieri multumeam sfantului duh ca bunicu mai mere la baie in mijlocul noptii. Deci da, apare bunicu, imbracat in alb si ma intreaba de ce naiba stau in bucatarie. Ii explic situatia disperata in care ma aflu. El ia un spray pentru insecte, merge in camera, identifica inamicul si cu doua sfichiuiri de spray, il anihileaza. Scurt si la obiect. Bine, evident ca al meu castel era total nelocuibil dupa aia, ca sprayul ala cred ca poate omora si oameni la cat de puternic este, deci Ioana si-a luat spasita sacul de dormit si s-a culcat la bunicu in camera, cu cainele asezat tandru in bratele ei. I-a multumit bunicului si a dormit somnul ferice a tuturor printeselor cu un bob de mazare sub ele.

Ciudat este ca eu pun mana pe fluturi. Si pe serpisori de apa si pe paianjeni. Dar in natura. In casa se produce un declic mental - spatiu inchis, chestie mica si nervoasa care zboara/se taraie - error. Creierul intra in colaps si femeia independenta ce sunt eu devine instant o pizda proasta care nu poate arunca pe geam un fluture benign in esenta sa si care probabil ca nu vrea sa se afle intr-un spatiu inchis mai mult ca posesorul spatiului inchis.